Oh, ce spectacol grandios ne oferă, încă o dată, scena economică românească, regizată cu măiestrie de nimeni altul decât Mugur Isărescu, maestrul păpușar al Băncii Naționale! Cu o nonșalanță demnă de un prestidigitator, domnia sa ne aruncă în față o prognoză revizuită: inflația, această bestie nesătulă, va galopa până la 8,8% în 2025, ba nu, stați așa, probabil chiar 9,6-9,7% în septembrie! Dar, desigur, să nu ne panicăm, căci în 2026, ca prin minune, va coborî la 3%, mulțumită – ce mai surpriză! – unei politici fiscale care, chipurile, „își va face treaba”. Ce optimism debordant, ce încredere neclintită în guvernanții noștri, acești iluștri scamatori ai promisiunilor deșarte!
Să disecăm, așadar, această farsă economică cu iz de tragedie. Facturile la energie, care au explodat cu peste 60% în iulie, au prins Banca Națională cu pantalonii în vine, ca pe un novice care a uitat să citească scenariul. Inflația a țâșnit la 7,8%, depășind așteptările analiștilor – care, să fim sinceri, par să trăiască într-o realitate paralelă unde cifrele se aliniază frumos cu speranțele lor. Și ce ne spune Isărescu? Că „măsurile dureroase” ale guvernului – creșteri de TVA, accize, liberalizarea pieței energiei – sunt doar o „cocoașă” temporară. O cocoașă, zice el, care va trece, așa cum a trecut și după austeritatea din 2011-2012, când am fost cu toții martorii unei „creșteri economice viguroase”. Viguroase, desigur, pentru cine? Pentru poporul care număra ultimii lei din portofel sau pentru elitele care și-au umflat conturile în timp ce noi strângeam cureaua?
Electoratul, vai, acest public credul, aplaudă frenetic la fiecare promisiune pompoasă, ca și cum ar fi la un spectacol de magie unde iepurii ies din joben fără ca nimeni să întrebe unde au fost ascunși. Creșterea taxelor adaugă 1,6 puncte procentuale la inflație prin TVA, 0,4 prin accize, și încă 2,2 din liberalizarea energiei – cifre aruncate cu grație, ca niște confeti peste mulțimea hipnotizată. Și totuși, Isărescu ne asigură că economia „încetinește sub potențial”, cererea scade, încrederea consumatorilor se prăbușește, iar piața muncii începe să „se detensioneze”. Ce eufemism splendid pentru șomaj în creștere și salarii care abia mai țin pasul cu prețurile! Dar nu vă temeți, dragi concetățeni, căci această „detensionare” e, aparent, o binecuvântare deghizată, menită să domolească inflația. Ce mai contează că buzunarele noastre sunt tot mai goale, atâta timp cât graficele BNR arată „ceva mai bine”?
În acest circ al înșelăciunii politice, guvernanții noștri joacă rolul clovnilor care aruncă plăcinte în public, convinși că toți vom râde în loc să cerem socoteală. Isărescu, cu discursul său unsuros, ne vinde iluzia unei stabilități viitoare, în timp ce prezentul ne arde la buzunar. Deficitul de cerere agregată – o „premieră” după ani de zile, zice el – este, în mod paradoxal, o veste bună pentru inflație, dar proastă pentru creșterea economică. Traducere: vom avea mai puțini bani de cheltuit, dar hei, măcar prețurile vor crește ceva mai lent! Ce consolare magnifică pentru poporul care abia își mai permite pâinea de zi cu zi.
Și totuși, ce e de făcut? Nimic, desigur, decât să continuăm să aplaudăm, să votăm aceleași fețe obosite și să credem în basmele despre „creștere sustenabilă”. Electoratul român, cu naivitatea sa legendară, va înghiți și această poveste, așa cum a înghițit atâtea altele. În fond, ce mai contează câteva procente de inflație în plus, când ni se promite că „cocoașa” va trece? Poate că, într-o zi, vom învăța să nu mai aplaudăm la fiecare scamatorie. Până atunci, să ne pregătim portofelele pentru următorul act al acestui spectacol grotesc.
Comments
Post a Comment