Mâncăm ca maratonistii, stăm ca statuile

Dar hai să vorbim despre ceva care ne privește pe toți: felul în care ne aruncăm în farfurii ca niște atleți de elită, doar ca să ne petrecem restul zilei ca niște statui uitate într-un parc. Da, ai ghicit: „mâncăm ca maratonistii, stăm ca statuile” e motto-ul nescris al generației noastre.

Începe dimineața cu un festin demn de un campion olimpic: cereale cu lapte, un croissant umplut cu ciocolată, un suc de fructe și, de ce nu, o cafea îndulcită până la refuz. „Trebuie să am energie!” îți spui, convins că vei cuceri lumea. Dar ce urmează? Te așezi la birou, unde singura ta mișcare e să-ți întinzi mâna după mouse sau să-ți ajustezi căștile. Poate dai un tur prin cameră ca să-ți iei apă, dar asta e tot. Felicitări, ai ars cam 5 calorii. Între timp, caloriile alea de maratonist stau cuminți în tine, așteptând un efort care nu vine niciodată.

Și nu te oprești aici. La prânz, e același circ: o porție zdravănă de paste, o friptură cu garnitură și, bineînțeles, desertul „meritat” – o prăjitură sau o înghețată, că doar ai muncit din greu să stai pe scaun. Mănânci ca și cum ai avea de alergat 42 de kilometri, dar adevărul e că singura ta cursă e să ajungi la canapea după masă. Acolo te transformi în statuie: nemișcat, cu privirea pierdută în serialul preferat, poate cu un pahar de ceva în mână, doar ca să-ți dai un aer de „viață activă”.

Ironia e că dăm vina pe zahăr, grăsimi sau „mâncarea procesată”. Dar hai să fim serioși: problema nu e ce punem în gură, ci ce nu facem cu energia aia. Ne alimentăm ca niște sportivi de performanță, dar trăim ca niște exponate de muzeu. Am uitat că mâncarea e combustibil, nu un premiu pentru lene. Ar trebui să mâncăm ca oameni normali – o masă decentă, poate un desert după, dacă merităm – și apoi să ne mișcăm. O plimbare, câteva genuflexiuni, orice, doar să nu rămânem pietrificați pe loc.

Așa că, data viitoare când îți umpli farfuria ca pentru un maraton, întreabă-te: ești pregătit să alergi? Sau o să te mulțumești să fii o statuie cu burta plină? Eu unul zic să lăsăm desertul pentru după ce ne mișcăm măcar un pic. Până atunci, mă duc să-mi iau o cafea. Fără zahăr, că doar sunt… un maratonist în așteptare.